Login

Effettua il Login o Registra un Account

LOGIN AREA
Locul
Gaze nu mai sunt, gerul continua dar Guvernul nu moare de frig

Gerul şi cantităţile insuficiente de gaze existente în ţară  fac ca presiunea din conducte să fie extrem de scăzută,sub cotele de avarie, importurile sunt de trei ori mai mari, dar Guvernul susţine în continuare că nu sunt probleme.

Gerul care durează deja de mai bine de o săptămână dă serioase bătăi de cap sistemului energetic. Consumul la nivel naţional a ajuns la un record istoric, depăşind 70 de milioane de metri cubi pe zi, cu 30% mai mult faţă de un consum normal într-o zi obişnuită de iarnă.

După ce duminică au fost deconectaţi marii consumatori de gaze, respectiv combinatele de îngrăşăminte chimice, ieri au apărut primele probleme în alimentarea populaţiei: locuitorii din centrul Capitalei nu au avut presiune la gaze.

Însă Ministerul Economiei refuză să recunoască dimensiunea problemei, se încăpăţânează să spună că nu există condiţiile necesare pentru a fi instituită situaţia de urgenţă şi, mai mult, ascunde anumite aspecte importante.

De exemplu, ieri, Claudiu Stafie, secretar de stat în Ministerul Economiei, a afirmat că, în aceste zile, consumul a crescut cu 20%, însă a dat drept reper ziua de reper ziua de 16 ianuarie, când consumul oricum era mai mare decât normal.

În prezent, autorităţile susţin că au situaţia sub control însă chiar deconectarea combinatelor lui Niculae  arată că nu este aşa. "Nu avem nicio problemă cu presiunea gazului. Este mai scăzută dar fără să existe probleme cu aprovizionarea localităţilor", a spus Dan Bâldea, director exploatare Transgaz, companie care are în subordine Dispeceratul Naţional de Gaze care are rolul de echilibrare a sistemului.

D.P.

 
Patru persoane au decedat în urma incendiilor produse în Moldova pe parcursul ultimelor 24 de ore

Pe parcursul ultimelor 24 de ore, în republică s-au produs 15 incendii care s-au soldat cu victime.

Cadavrul unei femei de 81 de ani, care s-a otrăvit cu fum, a fost găsit noaptea trecută în apartamentul ei din Chişinău.

Conform datelor preliminare, cauza izbucnirii incendiului a fost o sursă de foc deschis. Apartamentul bătrînei era deconectat de la energia electrică.Un alt incendiu care a curmat viaţa unui bărbat de 55 de ani, s-a produs în raionul Cimişlia.

O tragedie dublă a avut loc în noaptea de astăzi în satul Heciul Vechi (raionul Sîngerei), în urma căreia au decedat doi fraţi, la vîrsta de 60 şi 74 de ani.

Incendiul a izbucnit din cauza utilizării necorespunzătoare a sobei. Din cauza temperaturii scăzute a aerului, Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale funcţionează în regim de urgenţă.

De la începutul anului, în Moldova au fost înregistrate 199 de incendii, în urma cărora au decedat 20 de persoane, inclusiv doi copii.

Sv.B.

 
Afecţiune sau solitudine

Poate că ştii ce înseamnă să te simţi pustiită, devitalizată, goală pe dinăuntru, stoarsă de ceea ce aveai mai frumos şi optimist în tine. Poate că ştii ce înseamnă să te trezeşti într-o dimineaţă gândindu-te că astăzi este încă o zi în care tu eşti totuşi vie (culmea!) chiar dacă nu ai pentru ce să trăieşti.

Nu există un paradox mai mare pe lumea aceasta decât faptul că omul care se naşte şi moare singur este de-a lungul întregii sale vieţi o fiinţă socială. Nu există un drog mai puternic pentru omul care trăieşte prin şi cu ceilalţi oameni decât iubirea. Cu siguranţă că dintre toate tipurile de dependenţă, dependenţa de iubire este cea mai rea, cea mai cruntă, cea mai necruţătoare. Poate că dintre toate tipurile de singurătate, cea resimţită după pierderea unei persoane apropiate sau plecarea ei, este cea mai apăsătoare. Recunoscând sau nu, fiecare dintre noi a experimentat la un moment dat pe propria piele ce este singurătatea, acel sentiment meschin care sofocă şi lasă fără aer, fără vlagă.

Poate că ştii cum este să te pierzi într-un pat imens, mare, prea mare, împregnat încă cu amintirea şi dorul ultimei tale iubiri. Poate că ştii ce înseamnă să diluezi sentimentul de înăbuşeală cu o cafea tare în timp ce zâmbeşti tacit gândului că te aşteaptă încă o zi de muncă în care o să te consumi, o să te afunzi, o să uiţi cât eşti de singură. Poate că ştii ce înseamnă să ajungi seara acasă şi să porneşti televizorul ... să-l dai cât mai tare ... doar ca să-ţi opreşti gândurile care te strigă, pe rând sau toate odată, amintindu-ţi că tu nu eşti ca toţi ceilalţi.

Poate că ştii ce înseamnă să îţi doreşti ca ziua să nu aibă şi noapte doar de dragul de a nu o traversa singur. Poate că ştii că legea cu munca care te face să uiţi nu funcţionează întotdeauna. Poate că ştii ce înseamnă să te simţi singură în timp ce nu eşti singură, în timp ce priveşti trist străinul (partenerul tău de viaţă) din partea dreapta a patului şi pieptul care urcă şi se lasă în mod regulat. În doi sau într-unul singur, dintre toate tipurile de singurătate, singurătatea cea se naşte după plecarea unei iubiri sau în timpul unei relaţii false este resimţită cea mai acut în opinia psihologilor. Singurătatea poate deveni un stigmat, parte fireasca din felul de a fi al unei persoane şi trebuie neapărat scuturată din minte, din suflet. Singurătatea se confundă adesea cu nevoia de afecţiune, iar în lipsa unei afecţiuni reale, autentice, oamenii sunt tentaţi să se simtă singuri. Se spune că marile singurătăţi de după marile iubiri sunt covârşitoare. Realitatea ne demonstrează că aşa este...

Dragostea ne scoate din singurătate, dragostea ne afundă. Sigur, singurătatea pare a fi destinaţia perfectă atunci când dintr-un motiv sau altul ai fost privat de iubire sau ai pierdut pe cineva drag. După sfârşitul unei relaţii, uneori starea de singurătate este autoindusă. Femeile cu precădere acceptă mai greu sfârşitul unei relaţii, cramponându-se de amintiri, de resentimente, de trecut. Femeile, psihologic vorbind sunt mai ataşate de ideea de cuplu, de unitate, de siguranţa lui "doi". Femeile, mai mult decât bărbaţii, după o relaţie în care au investit multe din punct de vedere emoţional, sunt tentate să se autoînvinovăţească, să-şi caute greşelile, să recapituleze la nesfârşit povestea, să caute vinovaţi, să dezgroape şi să-şi plângă morţii în virtutea unei iubiri care refuză să apună. Fără să-şi acorde cel puţin ocazia de a zâmbi ... Unele persoane îşi impun singurătatea ca un stil de viaţă doar pentru că simt că au greşit în relaţia anterioară şi se tem de dezamăgirea şi suferinţa pe care le-ar putea prilejui începerea unei noi relaţii. Şi ceea ce este cel mai trist ... emoţional vorbind, uneori nici nu realizăm ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Suntem actorii perfecţi purtând atât de multe măşti încât tindem să uităm care este adevăratul nostru chip.

Tăcerea şi solitudinea sunt benefice şi pot fi extrem de constructive conducând către echilibru şi regăsirea de sine. Avem nevoie de minute, zile, ore în care să fim doar noi cu noi, chiar şi atunci când suntem implicaţi în cele mai intense şi frumoase relaţii de iubire. Zilele ploioase în care nu ai nimic de făcut şi eşti singură cu tine ar trebui să constituie nu durere, ci un minunat prilej de discuţie şi revizuire a sinelui. “Cine mai eşti, cum îţi este, ce ai mai făcut între timp”... Dacă te bazezi pe faptul că întotdeaua va fi cineva care te va ajuta să scapi de singurătate, atunci o să fii întotdeauna singură. Uneori nu este deloc rău să fii singură. Uneori poate fi bine să ai spaţiul în care să poţi primi pe cineva. Singurătatea este la urma urmei manifestarea propriilor nesiguranţe.

Şi totuşi ... care este leacul împotriva singurătăţii de după o mare iubire? Leacul este vechi şi simplu de când lumea şi se numeşte narcisist “Îndrăgosteşte-te de tine”. Începe cu începutul: încearcă, luptă-te cu tine, acordă-ţi timp, noi şanse. Uită. Dacă nu poţi să uiţi, încearcă să uiţi. Fake it till you make it ...

Corina F. Vatavu

 
Incidentul cu reziduuri chimice din Ungaria

Numărul persoanelor rănite în urma inundării cu reziduuri chimice a unei zone din vestul Ungariei a ajuns la 113, dintre care 73 au necesitat spitalizare, a anunţat luni dimineaţa o purtătoare de cuvânt a autorităţii pentru gestionarea dezastrelor. Două persoane au murit, iar printre răniţi se numără opt pompieri şi un ofiţer de poliţie, care a suferit arsuri chimice în timpul operaţiunilor de salvare, a declarat Gyorgyi Tottos. Aproximativ 700.000 de metri cubi de reziduuri chimice, scurse dintr-un rezervor avariat, au inundat luni satul Kolontar, în vestul Ungariei, potrivit autorităţii pentru gestionarea dezastrelor. Ministerul Apărării a anunţat că vehicule militare şi soldaţi au fost trimişi să ofere ajutor în cadrul operaţiunilor de salvare. Două elicoptere efectuează o misiune de recunoaştere deasupra zonei, pentru a afla unde este nevoie de mai mult ajutor. Ministrul Apărării, Csaba Hende, a vizitat luni seara zona afectată de dezastru. Reziduurile au inundat 400 de clădiri, respectiv o treime din satul Devecser, a declarat primarul Tamas Toldi. Serviciile de pompieri le-au cerut locuitorilor să părăsească zona şi oamenii au fost salvaţi cu tractoare, a adăugat el. Poluarea poate ajunge în râul Moson, afluent al Dunării, iar experţii au fost puşi în alertă, însă pentru moment nu a fost declarată situaţie de urgenţă, iar operaţiunile de salvare au continuat toată noaptea. Directorul serviciilor de ambulanţă din Slovacia, Sandor Berek, a declarat că echipele de salvare se îndreaptă către zonele afectate. Crucea Roşie din Ungaria şi organizaţia Ajutor Ecumenic au trimis, de asemenea, echipe pentru a contribui la eforturile de salvare, potrivit purtătorilor de cuvânt ai celor două organizaţii. Poliţia din Veszprem a declarat că a lansat o investigaţie în baza suspiciunilor de neglijenţă la locul de muncă. Pinter a declarat că proprietarul rezervorului, Mal Zrt, va fi cercetat, iar poliţia desfăşoară deja verificări la sediul companiei, unde a confiscat mai multe documente pentru a stabili dacă acesta a fost construit şi folosit în conformitate cu normele în vigoare. Autorităţile maghiare au de luptat luni bune de acum încolo şi vor cheltui zeci de milioane de dolari ca să cureţe localităţile inundate cu deşeuri toxice, după ce, luni, bazinul unei fabrici de alumină a cedat. Între 5 şi 10 milioane de euro este valoarea pagubelor, potrivit primelor estimări. Ministrul maghiar al mediului, Zoltan Illes, spune că Ungaria va avea nevoie de suport tehnic şi de asistenţă financiară de la Uniunea Europeană. “Zona este foarte afectată şi contaminată. E nevoie de foarte multe resurse umane şi de utilaje”, spune ministrul, citat de BBC. În plus, cam 20 de centimetri de la suprafaţa solului trebuie îndepărtaţi de pe toată suprafaţa regiunii afectate. 500 de ofiţeri şi soldaţi au fost mobilizaţi la faţa locului. Iar în jurul râului Marcal s-au înălţat diguri ca să ţină la distanţă scurgerea deşeurilor, care ar putea ajunge chiar în Dunăre. Potrivit Euronews, apele fluviului ar putea fi contaminate în 4-5 zile. Însă oficialii de la Budapesta exclud această ipoteză. Autorităţile române spun că ţara noastră nu e în pericol deocamdată. Este o eroare umană? Poliţia a deschis o anchetă, iar specialiştii din mediu urmează să stabilească nivelul de contaminare. Aproape 700.000 de metri cubi de reziduuri industriale s-au deversat de la fabrica de aluminiu din Ajka. Nenorocirea s-a produs din cauza unei erori umane, susţin unele surse. Cel mai probabil, reprezentanţii fabricii au supraumplut rezervoarele cu reziduuri. Reprezentanţii organizaţiilor ecologice Greenpeace şi World Wildlife Fund (WWF) au avertizat asupra consecinţelor grave pe care le va avea asupra mediului scurgerea toxică ce ameninţă fauna şi flora din jurul Dunării. “Este un accident fără precedent care afectează ecosistemul, apele din regiune şi arată fragilitatea rezervelor noastre de apă potabilă. E greu de spus cum va fi afectat mediul înconjurător, însă un lucru e clar: metalele grele sunt cunoscute pentru longevitate şi nu dispar de la o zi la alta”, a declarat Gabor Figeczky, director adjunct WWF-Ungaria. De partea cealalată, cei de la Greenpeace sunt şocaţi de comportamentul cinic al reprezentanţilor fabricii de alumină.“E evident că au depozitat prea multe deşeuri în rezervor. Pe imaginile de pe satelit fisura pe dig era deja vizibilă cu o zi înainte de accident”, spune Zsolt Szegfalvi de la Greenpeace Ungaria.

 
Trăieşti ca să … iubeşti

În toate filmele regăsesc tema iubirii care te face să suferi. În toate amintirile îndrăgostirilor mele mă revăd pe mine ghemuită într-o durere fără leac.
Cântecele întregii planete aşează pe note ideea - transpusă în toate limbile lumii - că dragostea doare. Istoriile marilor iubiri au aproape mereu un final tragic, sfârşietor  sau ascund în ele un miez de suferinţă, aşa cum şi istoriile noastre personale, chiar şi acelea care s-au terminat frumos sau nu s-au terminat niciodată, au măcar o etapă de aşteptare, de neîncredere, de speranţă scăpată din hăţuri. Datorăm iubirii cele mai mari disperări. Cele mai adânci prăbuşiri în noi înşine. Cele mai nebuneşti gesturi.
Nu ştiu să fi trăit de-a lungul vieţii mele vreo iubire senină de la un capăt la altul.
Cele care s-au isprăvit m-au durut măcar prin neputinţa lor de a fi veşnice. Iar dragostea mea mare pe care o trăiesc acum a debutat prin a-mi arde inima cu întrebări, cu aşteptări, cu nerăbdări.
Am spus şi eu că nu voi mai iubi din nou. Am tot auzit şi la alţii, în filme şi în viaţă, replica “mi-e teamă să iubesc din nou”. Dar, de fiecare dată, cei care o rosteau, sfârşeau prin a se îndrăgosti iarăşi, tocmai pentru că acei care se tem sunt cei care preţuiesc prea mult dragostea, deci nu pot trăi fără ea. Pentru că, ştim cu toţii, dragostea doare, totuşi, cine alege să trăiască fără ea? Cine se apară de marea şi splendida ei suferinţă nemaiubind? Îndrăzneşte cineva să alunge iubirea pentru totdeauna? Există cineva care, cu adevărat, fuge de dragoste?

Corina F. Vatavu